Probabil jumatate din tara stie cazul care a cutremurat toate canalele de stiri in ultimele zile, sau saptamani. Mi se pare ingrozitor ceea ce s-a intamplat si mai ingrozitoare mi se par comentariile aparute, gen “bine i-a facut, ca era tigan”. Nu conteaza ce rasa avea persoana respectiva, tot om era si ceea ce s-a intamplat tot crima e. Ciudat ce se poate intampla intr-o lume care se vrea a fi civilizata si avansata din orice punct de vedere. Din pacate insa acesta este doar unul din multele exemple de astfel de cazut din toata lumea…
Sursa: Stirile ProTv
Vara, cald tare. Toata lumea merge la mare. Numai ca eu m-am gandit ca aceasta tara minunata, Romania pe nume, mai are si alte frumuseti ale naturii de vazut, altele decat litoralul. M-am dus la munte, am vrut sa vad Balea Lac, sa pot zice ca imi e frig si sa inspir aer curat in plamani. Am avut parte de aproape toate lucrurile pe care mi le-am dorit, mai putin faza cu lacul. Nu l-am vazut pentru ca am trecut de ele fara sa ne dam seama. Nu, nu din prostie, ci datorita faptului ca era o ceata mult prea densa. Nu puteai vedea nici macar jumatate de metru in fata masinii, dar apai sa vezi unde sa opresti masina. Oricum, nu imi pare rau, a fost o senzatie mult prea frumoasa. Ceva de vis sa sti ca mergi pe langa ditai haul si ca nu vezi nici macar un metru in fata, pe unde sa mergi. Super 
Dar pe langa acest mic detaliu, totul a fost frumos. Exista pana si o tanti acolo, aproape de varf, pana sa dam de ceata, care vindea inghetata.
Si m-am intalnit iar cu ursul, a doua oara vacanta asta, ceea ce ma face sa nu merg niciodata pe jos, la noi la munte, cel putin nu prin padure.
In rest totul este asa cum este scris in carti, peisajele pe care multi dintre scriitori nostri le-au descris si pe care le-au iubit. De jur imprejur numai munti si nimic altceva. Singurele sunete care se aud sunt cele date de vant si de susurul micilor firicele de apa care patrund curajoase printre stancile ce par a avea mii si mii de ani. Drumul pare un sarpe care apare si dispare dupa masivele muntoare iar varful muntelui este pierdut intr-un amestec de nori si ceata. Acum este soare iar un minut mai tarziu totul in jur este doar nori si picaturi mari de ploaie cad pe iarba de un verde doar acolo intalnit. Totul este asa frumos acolo… as vrea sa pot ajunge mai des acolo, dar din pacate traseul este deschis doar vreo 2 sau 3 luni pe an.
Si inca ceva, acolo inca mai era zapada, ceea ce inseamna ca inca mai pot spune, cel putin acolo, ca imi este frig, chiar daca acasa sunt 40 de grade Celsius. Am vrut sa merg cu cortul, dar ursul intalnit mi-a soptit parca ca acela este caminul lui si ca oamenii nu au ce cauta acolo, decat in vizita, decat fugitiv.
Pacat ca Romania nu stie sa isi vanda locurile si nu stie sa isi dezvolte turismul…
“La multi ani!”, de aici de jos, pentru tine, ingerasul meu… sa sti ca niciodata nu te voi uita si mereu ma gandesc la tine si te iubesc si te voi iubi mereu oriunde ai fi acum…
Am gasit pe undeva pe un blog o leapsa care mi s-a parut interesanta si pe care am zis sa o preiau si eu… pentru a-mi putea recunoaste eu mie anumite ganduri ascunse in sufletul meu:
Sunt asa cum ma cunosc prietenii si asa cum ma iubesc cei din jurul meu. Sunt eu insami si nu imi place sa pretind ca sunt altceva sau alcineva. De aici si faptul ca nu imi plac oamenii falsi si care fac orice ca sa impresioneze. Cine ma place, ma accepta asa cum sunt, pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vor ei sa fiu.
As vrea sa pot da timpul 
inapoi, sa mai fiu iar copil, sa ma pot bucura inca o data de momentele petrecute cu el… As vrea sa pot face ceva sa il aduc inapoi dar nu pot si nimeni nu poate face nimic, din pacate.
Pastrez in suflet si in mintea mea toate amintirile legate de el si de mine, si de noi. Pastrez si voi pastra mereu in suflet dragostea pe care o port si o voi purta mereu pentru persoana cea mai importanta din viata mea.
As dori sa treaca mai repede sesiunea si sa vina mai repede vacanta, sa pot sta si eu ca oamenii normali, fara griji, fara proiecte, sa ma pot relaxa.
Ma tem de mine insami si de propriile decizii care mi-ar putea afecta viata. Ma tem sa nu iau o decizie importanta dar gresita.
Aud intotdeauna doar ceea ce vreau si fac doar ca mine.
Imi pare rau ca nu am avut niciodata ocazia sa ii spun cat de mult il iubesc si cat de mult inseamna pentru mine.
Imi place sa simt mirosul brazilor la munte si sa aud linistea naturii.
Nu sunt o persoana cu prea multa incredere in puterile ei si in reusita ei in viata.
Cant doar cand sunt singura si ma simt bine, niciodata cand e cineva cu mine.
Niciodata nu mi-a placut sa mi se dea ordine, sa mi se zica ce sa fac, sa mi se reproseze lucurrile pe care le fac, sa mi se dea peste nas pentru o greseala cat de mica. Sunt om si nu sunt perfecta, nu tot ceea ce fac este perfect asa ca si o parere se poate spune fara reprosuri sau o corectura se poate face fara a da peste nas celuilalt.
Rar ma enervez sau ma cert cu cineva. Nu imi place sa ma cer sau sa ma enervez. Mai bine las de la mine decat sa stiu ca ma cert cu cineva la cutite .
Plang cand ma ceva nu imi iese, cand nu inteleg ceva si nici macar atunci nu accept ajutorul nimanui, ci vreau sa ii dau singura de capp problemei.
Nu sunt multumita de mine niciodata si probabil nu o sa fiu niciodata mandra de ceea ce reprezint eu ca persoana. De fapt nu am incredere in mine.
Sunt confuza cand vine vorba de alegeri importante, cand vine vorba de invatat, cand vine vorba de orice altceva legat de facultate.
Am nevoie de o vacanta lunga eu cu mine si atat, sa am timp sa ma gandesc la mine, sa fiu departe de toti si de toate problemele.
Ar trebui sa invat in acest moment dar nu am nici o tragere de inima sincera sa fiu. E prea cald si gandul imi e departe…
“Cum poţi şti care e puterea noastră? Părerea mea e că puterea noastră stă in puterea unui gând care se naşte în noi şi care trebuie să rămână atât de ascuns încât nimic să nu-l smulgă de acolo chiar dacă am muri…”
Am preluat acest citat care m-a pus pe gânduri din romanul “Delirul”, al lui Marin Preda. Mi s-a părut un pic ciudat la prima vedere dar apoi mi-am dat seama că un sâmbure de adevăr se află totuşi şi in aceste cuvinte scrise cândva de mult.
Puterea noastră chiar se află înainte de toate în sufletul şi in gândul nostru. Trebuie înainte de toate sa credem în noi şi abia apoi să pretindem că suntem puternici… şi dacă noi înşine nu ne dăm puterea de care avem nevoie ca să trecem prin încercările de zi cu zi, atunci cine să facă asta?
Apropo de putere.. zilele astea au fost alegerile pentru europarlamentari cică. Spre ruşinea mea nu am fost şi nu sunt un exemplu bun de urmat pentru ca orice cetăţean civilizat ar trebui să se ducă la vot. Dar oare cat la sută din populaţia ţării noastre ştia de alegerile astea? Oricum alegerile sunt aranjate şi se ştie foarte bine cine o să ajungă în Parlamentul European… Dar măcar ştiu că nu m-am dus eu să votez pe cineva care să câştige 8000 de euro pe luna doar pentru ca e prezent undeva, într-o sală dintr-o capitala europeană, care să viziteze Europa pe banii noştri şi să nu facă nimic…
Până una alta, a sosit şi acea periodă din an în care trebuie să îmi demonstrez puterea… dar puterea psihică, puterea de a învaţa toate prostiile pe care ni le predau profesorii: a venit sesiunea.Asa ca urez tuturor bafta şi cât mai puţin de învaţat. Sau vacanţa plăcută celor care au terminat deja…
Fara sa imi dau seama a trecut timpul si iata ca am ajuns si in preajma sarbatorilor de Paste. Ieri, in vinerea mare ne-am decis, eu si cu Ionut, sa facem o mica excursie undeva in afara orasului nostru scump si iubit. Asa ca ne-am suit in masina si ne-am intreptat spre munte. Am fost la barajul Vidraru si am fi fost si mai departe, pana la Balea Lac dar este inchis drumul pana acolo pentru ca este zapada. Oricum totul a fost superb si nimic nu se copara cu o zi relaxanta, in natura unde e liniste si poti uita macar pe moment de toate problemele.Ultima data am fost acolo acum 2 ani cred si mi-am adus aminte incantarea mea, fiind pentru prima data acolo. Atunci l-am sunat pe tata si i-am povestit cat de frumos acolo si mi-a promis ca o sa mai mergem dar din pacate nu am mai apucat. In schimb m-am dus eu si mi-am adus aminte, iar el a fost cu mine, in gandurile si in inima mea.
Acum sunt in toiul pregatirilor si astept Pastele. Este putin si ceva lipseste, dau mai bine zis cineva. Dar sper sa vina si ziua in care ma voi obisnui cu ideea si nu o sa imi mai fie atat de greu.
Pana atunci va sfatuiesc ca din cand in cand sa mai faceti cate o escapada din asta, sa uitati de probleme, sa le lasati in acest oras plin si murdar si sa vedeti si latura frumoasa a Romaniei, linistita si curata.
P.S. As fi vrut sa pot inrregistra si ciriputul pasarelelor, dar ala l-am pastrat doar pentru mine.
Paste fericit va urez si sa va puteti bucura de cat mai multe clipe minunate alaturi de cei dragi!
P.P.S: In acea zi l-am vazut pentru ultima data pe Vlad, colegul care acum cateva zile s-a stins din viata. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sufletul sa i se odihneasca linistit!
La multi ani!… mie si numai mie… azi vreau sa fiu egosita si sa fie numai ziua mea.
Imposibil de fapt pentru ca a trebuit sa ma duc la facultate, desi as fi vrut sa stau acasa toata ziua si sa fac orice.
In fiecare an ziua mea a fost pe bune motiv de sarbatoare… in fiecare an cineva imi aducea flori si imi zicea un “la multi ani” din suflet. Acea persoana ma iubea cum poate nimeni nu o sa ma mai iubeasca vreodata. Acea persoana a fost si va fi mereu pe primul loc in sufletelul meu…
Dar acum el nu mai e si imi e atat de greu pentru ca am facut 22 de ani si au trecut aproape 6 luni si inca nu pot realiza ca ceea ce s-a intamplat este real, ca el nu mai este langa mine, langa noi, ca el nu mai este aici sa imi ia apararea si sa ma iubeasca neconditionat.
La multi ani si tie taticule, acolo sus unde esti si sa sti ca niciodata nu am sa te uit!
Trece cam repede timpul. Au trecut deja 4 saptamani din al doilea semstru si imi dau seama ca nu am facut altceva decat sa lucrez la teme si proiecte.
Dar mi-am facut ceva timp si sa ma uit pe net la desene animate. Dar desene din alea pe care eu le vedeam cand eram mica, desene frumoase, nedublate si neviolente si fara prostiile care sunt astazi pe la televizor. M-am uitat la “Smurfs, desene care mie mi-au placut foarte mult si inca imi mai plac. Si m-am amuzat teribil uitandu-ma la “Chip ‘n’ Dale”. Super simpatice veveritele alea. Mai ales Dale, ala mai pampalau. Am auzit ca au scos astia si un film cu ei si o sa ma uit, desi tot desenele alea in care il supara de Donald sunt mai amuzante.
In alta ordine de idei, incepe sa imi placa ceea ce fac la facultate. Adica imi placea si inainte dar acum parca toul prinde sens si o anumita forma. Acum pot sa fac ceva palpabil si nu am parte doar de teorie.
Ma cam enerveaza vremea asta atat de schimbatoare. Nu sunt doua zile in care sa fie la fel. As vrea sa fie mai cald nitel. Sau macar sa fie iarna pe bune, cu zapada cu nu stiu ce… dar nu asa variabil ca nu imi place deloc.
Am fost in week-end-ul asta la un film 3D. Nu de alta, dar nu voiam sa mor proasta. Si nu imi pare rau pentru ca este printre putinele filme la care am fost si la care consider ca a si meritat sa dau banii. Adica este ceva mai scump dar a meritat. A fost un film de groaza, “My bloody valentine”. Pe langa faptul ca ideea de 3D m-a incantat foarte tare si ideea filmului mi-a placut. A fost interesant si parca toata actiunea s-a petrecut langa mine. Adica la un moment dat am avut impresia ca un glont imi intra chiar in cap si ca nenea ala fioros imi da mie una cu tarnacopul in cap.
Nu va mai zic nimic, doar ca actorul nu arata deloc rau.
Si eu, ca tot romanul am fost sambata la mall, sa mai iau si eu una alta, sa mai vad una alta. Era noapte si intuneric dar cand am ajuns la mall parca totul s-a luminat in fata mea. A devenit totul albastru. Nu din cauza preturilor ieftine sau mai stiu eu ce. Pur si simplu pentru ca tot complexul era plin de echipaje de la BGS. Nu stiu nici acum exact ce s-a intamplat, stiu doar ca s-au batut unii, ca au dat cu gaze ca nu stiu ce. Si cu toate astea lasau pe toata lumea sa intre. Absurd. Toti angajatii care lucrau pe acolo vorbeau la telefon sa spuna ce s-a intamplat, sa isi linisteasca rudele speriate de tot felul de reportaje de pe la televizor.
Acum am citit pe net si am aflat ca a fost vorba despre un conflict intre patronii care aveau magazine in Plaza si despre un anume clan care le cerea taxa de protectie. La un moment dat s-au saturat si aia sa tot dea bani asa aiurea, mai ales ca acum e criza si asa ca s-au razvratit si a rezultat aceasta bataie.
Dar nu or fi gasit si ei alt loc sa se bata, doar acolo unde sunt multi oameni, unde e loc public si pot fi ranite si alte persoane?
In rest plictiseala mare,am inceput si eu facultatea ieri dupa o saptamana de vacanta care mi s-a parut tare scurta. Mai vreau… mai ales ca se anunta la mine la facultate un semestru tare nasol… sper sa treaca mai repede. Si vreau sa vina caldura, mai repede.
