Am o senzatie ciudata, o senzatie de confuzie si ma roade si mai mult pentru ca nu stiu care este cauza. Sau poate ca stiu, dar nu vreau sa recunosc. Acum ceva vreme imi spunea cineva ca sunt puternica si ca daca vreau pot trece peste tot ceea ce imi iese in cale, dar acum nu mai cred, nu mai cred in nimic si in nimeni pentru ca ma doare mult prea tare tot ceea ce se intampla in jurul meu, tot ceea ce fac persoanele care imi sunt dragi, tot ceea ce ma afecteaza.

Dar inainte de toate si cel mai important, am unul din acele momente in care mai mult decat oricand imi este dor de tata… As vrea sa fie aici, sa vorbesc cu el, sa ma linisteasca si sa imi zica ca totul o sa fie bine… sa ii pot povesti de facultate, sa ii pot spune ca mi-am gasit pana la urma profesor indrumator, sa ma intrebe ce o sa fac si eu sa ii explic…. Da, el era singurul care chiar asculta ce ziceam eu referitor la facultate, pentru ca numai lui ii pasa si imi este dor de asta… imi este dor de mine, asa cum eram atunci cand eram cu el…

Dar dincolo de acest sentiment care ma face sa ma simt goala pe  interior si care ma face sa nu mai stiu nici eu ce anume se ascunde acolo, sunt ocupata cu facultatea, ceea ce ma face ca macar cateva ore pe zi sa fiu cu mintea departe…

Toata agitatia asta care s-a produs in jurul meu, legata de gripa, de alegeri, ma face si pe mine agitata, chiar daca nu ma intereseaza si nu ma afecteaza cu nimic pentru ca nu cred in ceea ce apare la televizor si in toate stirile din presa. Dar ma agita si ma enerveaza… toti sunt stresati, toti se uita urat in jur si suspect in acelasi timp. Nici macar nu imi mai face placere sa ma plimb, cand vad ca toti sunt asa uraciosi si stresati.  Presa, in loc sa ajaute oamenii, mai rau baga panica in ei.

Ma uit la sora mea, Ioana, care acum are 15 ani aproape si nu imi vine sa cred cat de repede poate trece timpul si cat de usor ne schimbam… Parca ieri urla pe aici pe langa mine si se dadea cu fundul de podea daca nu ii dadeam  ce voia iar astazi este deja mare si se pregateste de balul bobocilor. S-a schimbat si imi este dor de ea, asa mica si urlatoare cum era. Si ma intreb daca si eu ma schimb la fel de usor ca si ea, de pe o zi pe alta, de la un an la altul…

Si ca sa puna capac la toate, aceasta surioara a mea, care ieri era cu suzeta in gura…. imi zice ca eu sunt un soarece de biblioteca, ca ea isi traieste viata ) si ca eu nu sunt ca ea si ca fratele meu )… m-am amuzat copios oricum.

De ce exista confuzia? De ce nu poate sa fie totul clar, sa fie alb sau negru, sa nu existe nuante de gri?

Printre multele colectii pe care astia de pe la toate ziarele le-au tot scos pe piata, doar ca sa isi vanda ziarele, am obsevart cu placere 2 colectii care merita toti banii: una este cu pictori si una cu civilizatii. Nu mai stiu exact pe la ce ziare sunt… dar e interesant oricum si merita.

Adevarul e ca daca vrei sa cumperi un album de arta dintr-o librarie este mult prea scump si sa fim seriosi, cate persoane sunt dispuse sa dea milioane pe un album, cand poate abia reusesc sa isi plateasca ratele la casa. Asa, zic eu ca 13 lei nu este o suma extraordinara.

Iar cartile referitoare la civilizatii sunt interesante si poate nu orcine epasionat dar pentru 15 lei (eu le iau mai iesftin ca le iau de la un depozit cu reducere ) merita. Asa ca felicitari celor care au facut aceste colectii… nu este o idee rea.

Rau e cu rau, dar mai rau e fara rau…

Cu fiecare vacanta peste care trec imi dau seama ca turismul tarii noastre scumpe este atat de prost dezvoltat. Dar cred ca problema este nu numai turismul ci mentalitatea in general.

Am fost undeva unde toata lumea se dedica acestui domeniu si din care toata lumea are de castigat. Toti traiesc din asta si pentru asta. Intr-adevar, poate ca si natura i-a ajutat si le-a dat aceste superbe peisaje si locuri in care ai impresia ca esti pe alta lume, dar ai stiut cum sa profite de ea.

Si la noi exista locuri de vis doar ca nu a stiu nimeni cum sa profite de ele, cum sa faca din aceste locuri ale noastre frumoase locuri in care sa vina lumea cu drag si sa devina locuri cunoscute nu doar pentru frumusete ci si pentru ospitalitatea gazdelor, pentru serviciile de aici si tot ceea ce inseamna turism.

Dar nu, noi am vandut tot ce se putea vinde, am ramas cu 2 3 castele care acum nici mobila nu mai au inauntru, cu cetati care nu au fost intretinute si acum au ramas doar niste cataroaie si asa mai departe. Ceea ce avem noi nici macar nu se poate numi turism, desi noi avem izvoare termale care ar fi putut  deve foarte bine frumoase statiuni balneare,  avem munti cu peisaje mirifice dar atat.

Ei pun suflet in tot ceea ce au si profita de fiecare stanca pe care o au. Pentru ei fiecare stanca are un nume si o poveste a ei, fiecare scorbura facuta intr-un munte are un nume si o poveste a ei. Nu stiu cat de adevarate sunt aceste povesti ale lor dar nu asta conteaza, ci faptul ca si-au dat interesul sa faca asta, sa creeze povesti pe langa darul pe care il au de la natura. Am plecat pe mare cu un vaporas nu neaparat mare, dar incapator pentru romanii care s-au decis sa isi petreaca concediul departe de tara. Ceea ce am vazut m-a impresionat si m-a socat in acelasi timp. Este ceva de vis si nu cred ca mi-as fi dorit ceva mai mult de la o vacanta. Dar acolo am intalnit la o terasa o doamna romanca care lucra ca si chelnarita dar si ca agent imobiliar. Bineinteles ca aceasta ne-a zis ca nu are ce sa mai caute in tara, de ce ar veni aici? Si pana la urma o inteleg, nici eu nu m-as mai intoarce.

In afara turismului, Grecia stie sa respecte si alte aspecte, alte daruri ale naturii. Am aflat cu stupoare ca pentru ei un maslin este sfant si ca cei care au astfel de terenuri pline de maslini nu au voie sa ii taie, este interzis prin lege si ca se poate taia doar daca se usuca sau pateste ceva, asta bineinteles cu aprobarea primariei prin constatari si asa mai departe. Am uitat sa mentionez ca probabil mai mult de trei sferturi din insula Corfu este acoperita de verdeata, de maslini si de alte plante.

La noi se taie paduri in nestire si nimeni nu zice nimic. Legea exista dar nimeni nu face nimic ca sa o puna in aplicare…

As vrea sa traiesc si eu intr-o tara in care sa vina turisti si care sa admire locatiile pregatite cu grija. Dar cred ca visez prea frumos si ca sa fac asta trebuie sa ma mut in alta tara.

Oricum va recomand cu caldura sa va duceti in Corfu, merita si nici nu este scump. De fapt la noi oricum este prea scump pentru ceea ce ni se ofera si mai scump decat in locuri mai frumoase. Asa ca duceti-va ca la noi nu se merita…

Probabil jumatate din tara stie cazul care a cutremurat toate canalele de stiri in ultimele zile, sau saptamani. Mi se pare ingrozitor ceea ce s-a intamplat si mai ingrozitoare mi se par comentariile aparute, gen “bine i-a facut, ca era tigan”. Nu conteaza ce rasa avea persoana respectiva, tot om era si ceea ce s-a intamplat tot crima e. Ciudat ce se poate intampla intr-o lume care se vrea a fi civilizata si avansata din orice punct de vedere. Din pacate insa acesta este doar unul din multele exemple de astfel de cazut din toata lumea…

Sursa: Stirile ProTv

“La multi ani!”, de aici de jos, pentru tine, ingerasul meu… sa sti ca niciodata nu te voi uita si mereu ma gandesc la tine si te iubesc si te voi iubi mereu oriunde ai fi acum…

Am gasit pe undeva pe un blog o leapsa care mi s-a parut interesanta si pe care am zis sa o preiau si eu… pentru a-mi putea recunoaste eu mie anumite ganduri ascunse in sufletul meu:

Sunt asa cum ma cunosc prietenii si asa cum ma iubesc cei din jurul meu. Sunt eu insami si nu imi place sa pretind ca sunt altceva sau alcineva. De aici si faptul ca nu imi plac oamenii falsi si care fac orice ca sa impresioneze. Cine ma place, ma accepta asa cum sunt, pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vor ei sa fiu.

As vrea sa pot da timpul inapoi, sa mai fiu iar copil, sa ma pot bucura inca o data de momentele petrecute cu el… As vrea sa pot face ceva sa il aduc inapoi dar nu pot si nimeni nu poate face nimic, din pacate.

Pastrez in suflet si in mintea mea toate amintirile legate de el si de mine, si de noi. Pastrez si voi pastra mereu in suflet dragostea pe care o port si o voi purta mereu pentru persoana cea mai importanta din viata mea.

As dori sa treaca mai repede sesiunea si sa vina mai repede vacanta, sa pot sta si eu ca oamenii normali, fara griji, fara proiecte, sa ma pot relaxa.

Ma tem de mine insami si de propriile decizii care mi-ar putea afecta viata. Ma tem sa nu iau o decizie importanta dar gresita.

Aud intotdeauna doar ceea ce vreau si fac doar ca mine.

Imi pare rau ca nu am avut niciodata ocazia sa ii spun cat de mult il iubesc si cat de mult inseamna pentru mine.

Imi place sa simt mirosul brazilor la munte si sa aud linistea naturii.

Nu sunt o persoana cu prea multa incredere in puterile ei si in reusita ei in viata.

Cant doar cand sunt singura si ma simt bine, niciodata cand e cineva cu mine.

Niciodata nu mi-a placut sa mi se dea ordine, sa mi se zica ce sa fac, sa  mi se reproseze lucurrile pe care le fac, sa mi se dea peste nas pentru o greseala cat de mica. Sunt om si nu sunt perfecta, nu tot ceea ce fac este perfect asa ca si o parere se poate spune fara reprosuri sau o corectura se poate face fara a da peste nas celuilalt.

Rar ma enervez sau ma cert cu cineva. Nu imi place sa ma cer sau sa ma enervez. Mai bine las de la mine decat sa stiu ca ma cert cu cineva la cutite .

Plang cand ma ceva nu imi iese, cand nu inteleg ceva si nici macar atunci nu accept ajutorul nimanui, ci vreau sa ii dau singura de capp problemei.

Nu sunt multumita de mine niciodata si probabil nu o sa fiu niciodata mandra de ceea ce reprezint eu ca persoana. De fapt nu am incredere in mine.

Sunt confuza cand vine vorba de alegeri importante, cand vine vorba de invatat, cand vine vorba de orice altceva legat de facultate.

Am nevoie de o vacanta lunga eu cu mine si atat, sa am timp sa ma gandesc la mine, sa fiu departe de toti si de toate problemele.

Ar trebui sa invat in acest moment dar nu am nici o tragere de inima sincera sa fiu. E prea cald si gandul imi e departe…