Cauti atat de mult ceva si iti doresti din suflet sa ai acel ceva si cand in sfarit il ai si ai reusit sa il faci sa devina al tau iti dai seama ca asteptarile tale au fost cu mult inselate. Nu este nimic asa cum ti-ai imaginat si dezamagirea este totala. Asta nu mi s-a intamplat o data ci de prea multe ori insa continui sa imi doresc desi stiu ca atunci cand voi gasi ce vreau nu va fi asa cum imi imaginez eu acum. In acest moment vreau sa termin mai repede sesiunea si sa vina vacanta. Nu pot exprima tot ceea ce este in mintea mea acum ca viziune asupra vacantei. Dar sunt constienta ca nu va fi nici pe departe ceea ce visez eu. Insa poate acest visulet ma face sa ma imi gasesc puterea necesara de a merge mai departe si de a nu renunta atat de usor, mai ales acumpe ultima suta de metri.

Tot anul astept vara, astept perioada vacantei si acum cand sunt atat de aproape de ea imi dau seama ca parca nu e asa cum am crezut. De fapt sigur nu e asa… si asta ma face sa ma intristez. De fapt in acest moment sunt trista si am o stare foarte nasoala. Simt ca nu mai pot si ca o sa explodez…

A innebunit lumea… toti isi cumpara domenii, toti isi fac bloguri cu www.vasile.ro si alte chestii de genu. E ceva sa mai si dai banii pe asa ceva…

Cine a inventat geologia? Da stiu e importanta dar nu pentru mine si nu in acest moment in care nu mai pot sa invat de nici o culoare. Nu imi intra in cap deloc si mi se pare imposibil de tinut minte toate prostiile alea mai ales ca profu vrea sa stim pe de rost desenele si tot ce a predat el…

De ceva vreme incoace ajung sa ma pun in pat destul de tarziu, chestie care mi-a dat peste cap tot programul, care oricum nu prea exista. Mai mult sau mai putin asta se datoreaza faptului ca este prea cald si nu pot adormi si faptului ca sunt in sesiune si ziua nu pot invata, decat noaptea. De fiecare data cand ma pun in pat ma uit pe geam si vad luna care troneaza sfidatoare pe cerul senin. Nimic nu o impiedica sa imi lumineze camera in toiul noptii, nici macar o umbra de nor. Pacat insa ca datorita poluarii nu se vad si stelele… Ar fi fost un peisaj frumos. Insa aceasta imagine ma linisteste foarte tare. Nu stiu de ce, poate ca din cauza ca pe mine linistea m-a atras dintotdeauna. Niciodata nu am fost atrasa de galagie, de locurile in care e mult lume, locurile in care cei maimult zic ca este distractia adevarata. Nu, mie imi place sa fiu in locuri linistite, in locuri in care ma pot bucura de persoana sau persoanele in a caror companie ma aflu.

Am auzit pe cineva zicand ca persoanele carora le place sa se uite la stele si la luna sunt rele. Oare asa sa fie? Sunt doare vorbe transmise in popor pe cale orala si ca toate aceste chestii transmise in acest fel sunt inflorite si poarta amprenta personalitaii fiecarei persoane pe la care a trecut. Ca si superstitiile si proverbele si toate operele culese din popor.

Inca o zi trecuta si ma apropi din ce in ce mai mult de sfarsitul sesiunii iar asta inseamna ceva vreme in care ar trebui sa fac ceva. Dar ce… asta ma intreaba toata lumea. Nu o sa fac domne nimic, o sa stau acasa si o sa frec duda (sau ma rog as vrea sa fie asa).

Ma duc in pat ca se apropie ora in care luna incepe sa se vada din locul in care stau eu…

Vreau sa scriu ceva si nu stiu ce. Simt ca toate ideile mi s-au topit odata cu canicula de care avem parte zilele astea dar in acelasi timp am impresia ca prin cap imi zburda multe idei pe care nu le pot exprima pentru ca nici macar pentru mine nu sunt clare. Nici macar eu nu stiu la ce anume sa ma gandesc mai intai. Incerc sa imi stabilesc prioritati si sa mi le pun intr-o oarecare ordine si pe o anumita lista de asteptare. Imi este greu sa fac asta pentru ca oricat as incerca sa ma concentrez asupra unui singur lucru, asupra unei singure idei.

Din cand in cand ma rup de toate si fac ceva care sa ma scoata din casa, din lumea mea, din locul in care toate gandurile duc la scoala si la alte alea ale mele. Ies cu prietenii mei si nu nu ma duc in club sau in cine stie ce locuri sofisticate dar pentru mine simpla lor prezenta imi face bine. Imi face bine ca pentru cele cateva ore pe care le petrec in prezenta lor sa fac ca mintea mea sa ajunge pe meleaguri in care ideile nu se mai incurca intre ele si in care nu sunt decat lucruri care ma fac sa zambesc.

Sesiunea la mine inca este in toi si nu imi pot imagina cum acei profesori sau aia care au structurat scoala cred ca noi putem invata vara pe o vreme ca asta. De ce nu poate fi si la noi asa cum e in afara de se termina facultatea in mai, iarna au o luna vacanta, o singura sesiune in loc de 2?! Dar de, noi suntem mai speciali si la noi tre sa invatam domne carte multa si nefolositoare (doar in cazul in care vrei sa te faci profesor si sa predai si altora aceleasi tampenii).

Dar pana la urma termin si sesiune si inca nu stiu ce o sa fac aceasta vara. Toti au planuri toti spun ca pleaca ca fac ca dreg dar eu nu stiu, de fapt stiu ce o sa fac, dar ma refeream la partea distractiva a verii… daca o sa fie asa ceva. Si uite asa trece timpul… nici nu imi dau seama cand trece asa repede. Maine poimane termin si facultatea de tot si atunci ce o sa fie? Ma uitam ca sunt multi care nici macar nu au terminat facultatea si muncesc de dimineata pana seara… si se mai duc si la facultate… Asa cand or sa termine nu or sa mai faca altceva decat munca. Trist cum datorita muncii ajungi sa nu mai ai viata personala, sa nu mai ai nimic si sa te complaci ca ai bani si ca o duci bine cand de fapt nu faci altceva decat sa muncesti. Nu cred ca asta imi doresc. Da, o sa trebuiasca sa muncesc ca sa am cu ce trai dar nu asa, sa fiu sclava cuiva, sclava sefului si sa muncesc fara a mai tine cont ca viata se desfasoara nu numai pe plan profesional ci si pe plan personal.

In curand este ziua tatalui meu. Oare ce este in sufletul lui cand isi da seama ce a trecu vremea, ca ai lui copii sunt deja mari si ca poate maine poimaine or sa isi ia zborul, ca parca mai ieri era si el ca noi la facultate si indecisi in ceea ce priveste viata si calea pe care o vom urma. Dar viata nu iti da ocazia sa te gandesti prea mult. Este ca un tren in care trebuie sa te decizi pe loc daca vrei sau nu sa te urci. Nu are opriri decat in capat.

Mai sunt atatea idei si chestii care imi umbla in minte acum dar pe care nu stiu daca sunt eu pregatita sa le infrunt, nu stiu daca sunt pregatita sa le pun in ordine si sa le aduc o oarecare rezolvare. Din pacate toate duc la o alegere si orice ai alege nu se poate sa nu te intrebi la un moment dat ce ar fi fost daca ai fi ales cealalta varianta…. Acum intrebarea mea este: ce sa aleg?Una din doua sau pe nici una?

Nu cred ca exista copil care sa nu stie sau care sa nu fi auzit in copilarie ca regele tuturor animalelor este leul. Insa pentru mine a venit si perioada in care m-am intrebat ce este de fapt acela un rege, cine trebuie sa asculte de acest rege, cum ajunge un rege sa aibe aceasta postura. Insa mi-am dat seama poate mult mai tarziu ca asa cum fiecare persoana are propriul sau teritoriu, propriul sau domeniu in care isi poate impune autoritatea, asa fiecare dintre noi suntem regi, suntem autoritatea suprema pe acel mic si poate nesemnificativ teritoriu al nostru. Sunt momente in care te simti sufocat, te simti mai mult decat obosit si saturat ca toti cei din jurul tau sa iti spuna ce sa faci. Dar pana la urma trebuie sa realizezi ca pe propria ta persoana nu esti stapan decat tu si viata o poti conduce in ce directie vrei tu, asa cum tu crezi ca este bine pentru “tinutul” tau. Da, poate ca nu intotdeauna luam cele mai bune decizii de unii singuri si poate ca nu avem tocmai cea mai ampla experienta in a face ca anumite hotarari sa fie puse in practica. Intotdeauna vor exista acele persoane care se cred intelepte si care au impresia ca toate vietile sunt la fel, ca toate teritoriile se conduc dupa aceleasi legi. Insa poate ca nu au experienta necesara incat sa-si fi dat seama ca de fapt fiecare tinut se conduce dupa propriile legi si se dezvolta in consecinta. Da, se poate invata si din greseslile altora, atata timp cat aplici teoria in conformitate cu ipotezele date in cazul respectiv. Insa mai presus de toate inveti din propriile greseli, din propriile lupte pierdute, din propriile batalii castigate. Asa ca atunci cand nu sti ce sa faci si pe cine sa asculti poate ar trebui sa te gandesti ca poate si tu ai un cuvant de spus si ca poate pentru tine si pentru “tinutul” tau este cel mai important: cuvantul regelui referitor la ceea ce urmeaza sa se intample….

Hmm as vrea sa scriu despre ceea ce simt dar nici macar eu nu stiu ce simt. In sufletul meu se intampla prea multe si prea multe idei si sentimente s-au amestecat.  Din pacate toate se leaga de trecut si asta face ca prezentul meu sa fie prea incert si prea neincrezator. Vreau sa trec peste si sa pot avea din  nou incredere in cei de langa mine dar imi este greu dupa ce destui au avut bunavointa sa imi arate ca pe aceasta lume nu sunt numai persoane in care poti avea incredere ci si persoane care degeaba au o varsta daca nu stiu sa respecte persoana de langa ei, daca nici macar ei nu stiu ce vor de la propria lor viata. Este trist cand vezi ca anumite persoane au destul de mult asteptari de la cei din jurul lor cand nici macar ei nu stiu ce vor exact de la viata, cand nici macar ei nu sunt in stare sa respecte ceea ce cer. Imi e greu pentru ca atunci cand dau de ceea ce vreau imi este frica si am tendinta sa dau la o parte desi imi este bine. Am aceasta idee atat de bine conturata in cap dar imi este atat de greu sa exprim ceea ce simt. As vrea doar sa nu imi mai fie frica sa ma implic si sa am incredere ca totul va fi bine. Dar nu pot, imi este frica sa nu o dau iar in bara  sau nu neaparat sa o dau iar in bara ci sa nutrebuiasca sa o iau iar de la capat si iar si iar si iar… M-am saturat sa fiu mereu pusa in aceeasi situatie de a reusi sa am incredere in cineva care se dovedeste a nu fi ceea ce devenise in ochii mei si mai ales persoana care ajunsese in sufletul meu…

Vreau sa fie bine si imi dau seama ca macar o data in viata am avut incredere in cineva care chiar merita asta si care chiar nu a vrut sa isi bata joc de mine. Si pana la urma toata lumea este nevinovata pana la proba contrarie nu? Asa ca fie ce o fi… Viata bate filmu 

Ora 6:30 Scularea dupa o noapte in care nu am dormit ca mi-a fost rau, dar de, trebuie a fiu la examen cu vreo 10-15 min inainte.

Ora 7:50 Ajunsa la facultate unde 3 sferturi din colegi deja isi ocupasera locurile

Ora 8:00 Emotii ca examenul trebuie sa inceapa examenul.

Ora 8:30 inca asteptam proful

Ora 8:50 Ni se zice de la catedra ca la 9 era examenul, nu la 8.

Ora 9:30 Profu inca nu a venit

Ora 10:00 Ajungem la secretariat si la decanat de unde se suna proful acasa. “Domnule profesor, stiti va asteapta studentii la exam! Daa…. aveati exam azi!”  (la care secretara “Vai si acum o sa se razbune pe copiii astia ca l-am luat de acasa!”).

Ora 10:20 Vine profu foarte zambitor ca si cum toate ar fi ok. Ne da un subiect usor chiar stiam am facut aproape perfec.

Ora 11:30 Rezultatele…. doar 5 iau din toata grupa pentru ca restul cica nu au scris nimic…. asta in conditiile in care mie mi-a gasit o singura greseala pe toata teza si nu putea sa imi dea nici macar 5….

Si uite asa s-a desfasurat prima zi de exam din aceasa sesiune, intr-o frumoasa zi de vineri, 13. Nu e nici o problema, dam si alta data… Nu ma ofticam daca nu invatam si daca nu faceam… Dar chair am invatat si chiar am facut si ieri mi-a fost si rau dar eu tot am invatat… Dar lasa ca i-a zis un coleg de toae de bine si cred ca i-a umplut frigideru de toate cele. Data viitoare cred ca ii zice si bancu cu “Zgura” :))))

Nu prea le-am avt in liceu cu literatura sau cu ora de romana in general, insa singura am invatat sa imi aleg cartile si scriitori preferati, sa imi aleg o poezie dupa ceea ce contin versurile ei, o opera dupa ceea ce reprezinta personajele ei. Mi-am adus aminte de poezia asta cand ma gandeam acum ceva timp cat de repede trece vremea dar ca totusi parca nimic nu se schimba, doar aparent. Oamenii sunt alti in viata mea, dar mereu aceeasi. Problemele altele, dar esenta lor ramane aceeasi…

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

A trecut ceva vreme de cand nu am mai iesit si eu in oras, in afara “iesirilor” scopuri determinate de scoala sau de alte trebuiri la fel de interesante. Cu toate ca si eu ca multe alte perosoane am de invatat si sunt in sesiune, mi-am luat singura liber de la invatat si m-am gandit ca nu mi-ar prinde rau sa iau o gura de aer si sa mai ies si eu la o mica sueta cu prietenele mele, sa mai aflu si eu una alta, sa mai vad si altceva decat facultatea si cartile si caietele dupa care trebuie sa invat, din care inteleg mai mult sau mai putin. Nu am facut cine stie ce in oras dar cel putin am uitat, macar pe moment, de scoala si de partile nasoale ale acesteia. Am fost cu fetele la un pahar de vorba si fiecare a povestit care mai de care ce a mai facut, ce a mai intalnit, ce a mai patit pe la diverse evenimente, examene sau alte situatii de acest gen, mai mult sau mai putin placute, prin care trebuie sa trecem. Ca intotdeauna, am ras si ne-am simtit bine si bunadispozitia noastra putea fi chiar molipsitoare. Asa este merue cand suntem impreuna si nimic nu ma face sa ma simt mai bine decat o astfel de iesire. Imi dau seama ca oricat de mult ne-am plange noi de facultate si de ceea ce se intampla acolo, sunt ani pe care mai tarziu o sa ii regretam. Mai incolo toate o sa avem alte preocupari, poate o sa avem un job. Deja timpul liber o sa fie din ce in ce mai putin si o sa ne gandim cu placere la momentele in care aveam posibilitatea sa stam la o sueta si sa despicam firul in 4 si sa vorbim despre cate in luna si in stele, sa radem si sa plangem, sa ne facem planuri de viitor mai mult sau mai putin indepartat. M-am obisnuit ca in fiecare week-end sau in cel mai grav caz la doua saptamani sa ne intalnim si sa petrecem ceva vreme impreuna. Nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie cand o sa vina vremea cand nu prea o sa avem atat de mult timp sa iesim. Dar nu vreau sa fie asa, eu o sa imi fac timp mereu sa ies cu prietenele mele, pentru ca asta ar insemna in primul rand sa imi fac timp pentru mine, sa ma simt eu bine. Da… asa o sa fie, sunt sigura…

Zilele trecute, prietena mea Anca mi-a facut cunostinta cu noul ei prieten (cred ca imaginar ) John sau mai romaneste asa Ion. Eu o sa ii zic simplu Gion. Avand in vedere ca Anca a avut ceva preocupari cu examenele si cu alte treburi, ca fiecare de, m-a rugat sa am eu grija de el cateva zile si sa ii mai arat una alta din viata pe care o duce o persoana ce traieste in acest oras si de ce nu, cate ceva interesant. Sincera sa fiu am ramas si eu putin in dubii asa pentru ca nu stiam ce sa ii arat. Nici eu nu am vazut cine stie ce obiective turistice sau cine stie ce monumente interesante de prin oras. Asa ca m-am gandit sa ii arat si lui ceea ce mie imi place sa fac, ceea ce eu fac in fiecare zi sau atunci cand am timp. Asa ca i-am facut cunostinta cu familia mea, si cu catelusa mea Zara. S-au inteles de minune cei 2, mai ales atunci cand Zara i-a aratat cum mananca ea nuci: le sparge si mananca doar miezul, iar Gion i-a aratat cum inoata el prin ocean (dar de data asta in caditza), asa cum ii arata si Ancai. Am stat la masa si s-a inteles foarte bine cu toata lumea, inclusiv cu sor-mea Ioana: cred ca au cam acelasi iq :))). Apoi m-am gandit sa mergem si la facultate, ca de ma plictiseam acasa. Dupa o calatorie cu ratb-ul care cred ca l-a dat pe spate am ajuns si la facultate, am dormit si noi vreo 3 ore la un curs si am plecat. Topiti de caldura si zapuseala, am decis sa mergem in parc. Imi place sa merg in parc si mai ales sa fiu alaturi de cei dragi. Asa ca l-am luat si i-am aratat locurile prin care ma plimb eu si i-am povestit tot felul de intamplari. I-ar fi placut tare mult s lui sa il cunoasca pe PInk Smo sau sa se dea cu rolele cu mine si Anca. Pe seara m-am gandit ca ar fi frumos sa ii arat si lui cum e la mine la tara. Am purces la drum deci si am ajuns destul de repede ca nu e departe. I-a placut mult acolo, mai ales in gradina si la Arges :). A zis ca vrea sa mai mergem acolo dar cand o sa pun si masa de biliard. Cum intre timp Anca a terminat treaba ne-am intalnit cu toti asa cum ne intalnim noi mereu cand iesim la cate o ciunga… si am stat la povesti. Eu una m-am simtit bine si sper sa se fi simtit si el bine alaturi de mine si de persoanele dragi mie: parintii si putinii prieteni pe care ii am.

Zilele devin din ce in ce mai incinse si caldura tinde sa ne apese si sa ne dea o senzatie de oboseala continua. SImti ca nu mai ai aer si ca tot ceea ce iti doresti este sa stai intr-o mare piscina, la umbra, undeva la aer curat. Din pacate nu se poate. Trebuie sa treci si peste aceste zile, face parte din desfarsurarea activitatii noastre zilnice. Ar fi perfect daca am putea trece peste vara sau peste aceste zile toride fara sa trebuiasca sa traim acest calvar. Dar deocamdata nu avem ce face si trebuie sa ne multumim cu placerea pe care, cateodata, ne-o aduc serile. Pentru mine cel putin nu este nimic mai placut decat sa stau seara in curte, la aer, la liniste. Nu stiu de ce, dar aceste momente ma linistesc si astfel ma pot gandi mai bine la ce ma roade sau la ce am de facut. Nu se compara nimic cu senzatia pe care o ai atunci cand stai la racoare dupa o zi in care au fost 40 de grade. Adierea vantului peste corpul inca incalzit face ca pielea sa rasufle de placere. Pacat ca din dierse motive mutarea dormitorului meu in curte nu se poate produce, pentru ca altfel cred ca somnul meu ar fi ceva mai linistit sub cerul instelat, rasfatata de adierea vantului si de mirosul diferitelor flori de pirn zona. Bineinteles ca toate acestea nu se compara cu o seara petrecuta in natura, la munte. Cred ca privelistea pe care o am acolo unde ma duc eu nu exista nicaieri si ca stelele nu se vad atat de frumos si de clar in nici un alt loc. Daca aici in Bucuresti abia se zaresc cateva si alea cu o intensitate foarte mica, acolo cerul este plin si toate par atat de aproape incat parca le atingi. Acolo nu exista aceasta problema cu caldura, pentru ca si vara trebuie sa te invelesti cu plapuma dar este placut si mirosul ierbii cu roua de dimineata este cel mai frumos. Abia astept sa mai ajung acolo si  sa pot trage in piept aer curat, aer de munte, aer imbibat cu miros de brad si de iarba proaspat taiata ( asta in cazul in care nu este amestecat cu miros de balegar :)) ). De fapt abia astept sa plec din Bucuresti…