O mică leapşa

Am gasit pe undeva pe un blog o leapsa care mi s-a parut interesanta si pe care am zis sa o preiau si eu… pentru a-mi putea recunoaste eu mie anumite ganduri ascunse in sufletul meu:

Sunt asa cum ma cunosc prietenii si asa cum ma iubesc cei din jurul meu. Sunt eu insami si nu imi place sa pretind ca sunt altceva sau alcineva. De aici si faptul ca nu imi plac oamenii falsi si care fac orice ca sa impresioneze. Cine ma place, ma accepta asa cum sunt, pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vor ei sa fiu.

As vrea sa pot da timpul inapoi, sa mai fiu iar copil, sa ma pot bucura inca o data de momentele petrecute cu el… As vrea sa pot face ceva sa il aduc inapoi dar nu pot si nimeni nu poate face nimic, din pacate.

Pastrez in suflet si in mintea mea toate amintirile legate de el si de mine, si de noi. Pastrez si voi pastra mereu in suflet dragostea pe care o port si o voi purta mereu pentru persoana cea mai importanta din viata mea.

As dori sa treaca mai repede sesiunea si sa vina mai repede vacanta, sa pot sta si eu ca oamenii normali, fara griji, fara proiecte, sa ma pot relaxa.

Ma tem de mine insami si de propriile decizii care mi-ar putea afecta viata. Ma tem sa nu iau o decizie importanta dar gresita.

Aud intotdeauna doar ceea ce vreau si fac doar ca mine.

Imi pare rau ca nu am avut niciodata ocazia sa ii spun cat de mult il iubesc si cat de mult inseamna pentru mine.

Imi place sa simt mirosul brazilor la munte si sa aud linistea naturii.

Nu sunt o persoana cu prea multa incredere in puterile ei si in reusita ei in viata.

Cant doar cand sunt singura si ma simt bine, niciodata cand e cineva cu mine.

Niciodata nu mi-a placut sa mi se dea ordine, sa mi se zica ce sa fac, sa  mi se reproseze lucurrile pe care le fac, sa mi se dea peste nas pentru o greseala cat de mica. Sunt om si nu sunt perfecta, nu tot ceea ce fac este perfect asa ca si o parere se poate spune fara reprosuri sau o corectura se poate face fara a da peste nas celuilalt.

Rar ma enervez sau ma cert cu cineva. Nu imi place sa ma cer sau sa ma enervez. Mai bine las de la mine decat sa stiu ca ma cert cu cineva la cutite .

Plang cand ma ceva nu imi iese, cand nu inteleg ceva si nici macar atunci nu accept ajutorul nimanui, ci vreau sa ii dau singura de capp problemei.

Nu sunt multumita de mine niciodata si probabil nu o sa fiu niciodata mandra de ceea ce reprezint eu ca persoana. De fapt nu am incredere in mine.

Sunt confuza cand vine vorba de alegeri importante, cand vine vorba de invatat, cand vine vorba de orice altceva legat de facultate.

Am nevoie de o vacanta lunga eu cu mine si atat, sa am timp sa ma gandesc la mine, sa fiu departe de toti si de toate problemele.

Ar trebui sa invat in acest moment dar nu am nici o tragere de inima sincera sa fiu. E prea cald si gandul imi e departe…