Altceva-toamna

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris ceva… altceva. Mi-a fost greu si inca imi este, sa ma gandesc la altceva. De fapt orice as incerc sa fac sau orice lucru asupra caruia as incerca sa imi indrept atentia ma duce in aceeasi directie.

Dar cu toate astea am observat ca a venit frigul si ca toamna incepe sa isi imbrace hainele groase: se apropie iarna. Desi destul de departe ii simt mirosul si peste tot in jurul meu sunt semne vizibile cum ca ar fi aproape…

Offff ma chinui sa scot un post, sa scriu despre altceva si sa ma gandesc la altceva dar imi este greu.

Si desi nu mai plang si cred ca m-am obisnuit cu ideea dar nu este nimic mai greu pentru mine decat mersul la cimitir. E ceva ce ma da peste cap… ceva revoltator. Cred ca pentru sufletul meu este prea mult… ma depaseste si uneori simt ca imi explodeaza sufeltul… si ca nu mai pot… as vrea sa pot pleca departe… sa ma pun in pat, inchid ochii si sa nu ii mai deschid niciodata.

Prin tot ceea ce ma inconjoara el este cu mine dar ajungand acolo, sa realizez ca acea statura impozanta din viata mea este undeva sub acel mare morman de flori este ceva ce poate nu multi inteleg sau pot realiza. Stiu ca nu ii placea sa ma vada plangand sau suparata dar cum as putea sa ma duc acolo altfel stiind ca nu e langa mine, stiind ca m-am dus la cimitir sa ii pun lui flori si nu m-am dus asa cum ma duceam alte dati sa punem bunicilor mei si sa ne uitam la alte morminte frumoase de acolo?

Zilele trecute am terminat niste proiecte si mi-am adus aminte cum ii placea tot ceea ce ii aratam eu si el cel putin se arata impresionat si interesant de ceea ce faceam. Poate chiar ii placea si poate chiar imi impartasea incantarea… eu aveam cui sa ii arat ce faceam si el admira prostiile pe care i le aratam. Acum cine mai admira proiectele mele si le si intelege? Cui ii mai povestesc eu toate cele?

Si ca tot ziceam de iarna mi-am adus aminte ca isi cumparase patine si ca mergea cu noi la pationoar… ii placea. Ii placea mai ales pentru ca era cu noi…

Dar as vrea sa fac o ultma incercare… sa ma gandesc la altceva…

Ma gandesc ca mi-ar prinde atat de bine o vacanta si totusi mai e o luna si jumatate pana la vacanta, 6 saptamani… inca pe atatea cate au fost si pana acum dar mi se pare ca pana acum au trecut 6 luni nu 6 saptamani. Groaznic…

Dar si mai groaznic e cand ma gandesc la sesiune. Nu sunt materiile atat de groasnice pe cat sunt profesorii… Ma gandeam ca materiile ar putea fi atat de interesante daca acesti minunati profesori ar sti sa le predea si sa ni le explice frumos si interesant. Dar nu… pe langa faptul ca sunt plictisitori ne mai si obliga sa venim la cursuri… adica prezenta este conditie de intrat in examen.

Am momente in care ceea ce fac mi se pare atat de interesant dar cand imi aduc aminte ca mai tre sa dau si examen di toate prostiile alea teoretice care de cele mai multe ori difera de practica mi se face rau… dar si mai rau mi se face cand imi dau seama ca nu tre sa invat logic ci profesorii vor sa invatam cuvant cu cuvant ceea ce predau ei… groaznic si asta dar nu am ce face… tre sa ma conformez… sau cel putin o sa incerc…

Offf sa zicem ca am reusit un pic sa imi mai iau gandul si ma gandesc la toamna, la iarna… dar nu la sarbatori… ca ma gandesc la revelion si ca o sa plec departe… exact ceea ce am nevoie, sa plec putin sa imi limpezesc gandurile si mintea si poate sa ma intorc mai dispusa sa invat… ce o fi o fi dar sper sa fie bine…