Candva, cumva

Candva, ma uitam in jurul meu. Acolo era decat soare, totul in jurul meu era incalzit de razele unui soare cu un frumos zambet. Insa in toata aceasta atmosfera ceva era in neregula. Desi totul era scaldat in soare eu traiam intr-un balon in care soarele nu a patruns poate niciodata, sau cel putin niciodata cu adevarat, doar pentru putin timp si doar amagitor. Oricat as fi incercat niciodata nu am reusit sa il sparg si stiam ca am nevoie de cineva din afara sa ma ajute sa simt soarele pe propria-mi piele.

De fiecare data cand am crezut ca acea persoana si-a facut aparitia in viata mea, mi-am dat seama ca soarele care aparea si langa mine nu era acel soare frumos si zambitor, era un soare cu dinti, unul amagitor si care nu a facut decat sa ma faca si mai rau sa sufar.

Insa timpul le rezolva pe toate si fara sa vreau a trebuit sa astept, sa am rabdare. Din fericire pentru mine, poate, am invatat sa am rabdare si sa astept, sa stiu sa nu grabesc lucrurile.

Nu cred ca acea vorba conform careia in viata nimic nu ramane nerasplatit este chiar o vorba spusa in vant. Poate ca cineva acolo sus chiar a vrut sa imi trimita persoana potrivita, persoana care sa ma faca sa fiu nevoita sa port ochelari de soare, sa am placerea sa simt si eu soarele pe pielea-mi alba, sa ma bucur de partile frumoase ale vietii.

Cumva am avut incredere ca totul va fi bine, ca imi va fi bine. Inca mai am incredere ca va fi asa. Am incredere in mine acum si mai mult decat atat am incredere in el pentru ca mi-a dat aceasta incredere in mine.

Asa ca a venit si dimineata in care m-am trezit orbita de soare si cu sufletul plin de fericire… a venit momentul in care, desi trupul imi era obosit, mintea si sufletul imi erau mai odihnite si impacate ca nicidodata. Te-am vazut pe tine langa mine….

A trecut ceva timp de cand nu mai sunt langa tine insa in narile mele inca se mai simte mirosul pielii tale. Pielea mea este imbibata cu mirosul trupului tau, miros pe care nu l-as confunda cu nici un alt miros in lume.

Acum nu mai esti cu mine si ma gandesc ca poate altcineva se bucura de ceea ce eu am savurat cu atata placere: atingerile tale, saruturile tale, respiratia ta, sau pur si simplu prezenta ta.

Unde esti?!… Dar de fapt nu conteaza… important este ca esti in viata mea si pentru acest lucru sunt in stare sa imi calc cu mult in picioare propria-mi onoare si poate chiar sa am momente in care zambetul nu este tocmai pe buzele mele. |nsa pentru mine nu asta conteaza, ci conteaza momentele de fercire in care sunt cu tine si momentele in care uit de toate celalalte stari si vad doar soarele din sufletul meu, chiar daca in jurul meu nori grei apasa lumea si tot ceea ce ma inconjoara.

Este noapte, insa sufletul meu este inconjurat de o lumina aparte care face ca drumul meu sa se lumineze si sa nu imi apara in cale decat lucururile frumoase, face sa dispara toate gandurile negre, toate temerile si toate sentimentele care nu urmeaza aceeasi tendinta ca si sentimentele care au creat acest balon de lumina in care sufletul si mintea mea se gasesc.

Dar toate astea se intampla doar cand sunt cu tine, cand simt respiratia ta atat de aproape de trupul meu plin de dorinta. Toata aceasta fericire tine atat timp cat sunt cu tine, cat esti tu in preajma mea ca sa imi incalzesti sufletul. Cand nu sunt cu tine iar mirosul tau imi dispare totul devine mai intunecat. Este de ajuns insa sa iti aud vocea, sa aflu ceva de tine, sa vorbesc cu tine si atunci acea luminita de la capatul tunelului isi face aparitia.

In momentul in care credeam ca nu am nici un viciu mi-am dat seama ca a intervenit ceva de care sunt dependenta, sau mai bine zis cineva. Acel cineva esti tu. Asa cum fumatorii ar da uneori orice doar pentru un ultim fum dintr-o tigara asa si eu am momente in care nu imi doresc altceva decat o clipa in plus alaturi de tine, o ultima vorba spusa de vocea ta atat de placuta mie la auz, un ultim sarut dat de buzele tale devenite mie din ce in ce mai familiare, o ultima atingere si nimic mai mult…

Cu toata aceasta fericire si lumina pe care o port in suflet am atatea cuvinte si atatea ganduri pe care nu indraznesc sa le spun. Sunt atatea sentimente ce se afla ascunse in sufletul meu si pe care imi este teama sa le dezvalui. Imi este frica sa imi daruiesc sufletul, sa imi daruiesc iubirea. Dar ma uit in ochii tai si acolo ma vad pe mine si imi vad sclipirea din ochi. Si imi dau seama ca merita. Merita sa am incredere in tine si sa am rabdare, rabdarea pe care tu mi-ai cerut-o.