Vacanta

In sfarsit, dupa o luna de examene care mi s-a parut a fi cel putin jumatate de an, am intrat si eu in vacanta oficial. Dar nici macar nu realizez ca este vacanta…poate pentru ca este abia prima zi ?! Oricum este ciudat mai ales ca vacanta asta o sa frec duda. Insa sunt fericita din mai multe motive. Sunt fericita ca am terminat cu bine sesiunea si sunt eu multumita cu ceea ce am facut, sunt fericita ca imi dau seama in fiecare zi ca nu sunt singura si ca am langa mine oameni minunati care tin la mine si care imi arata asta in fiecare zi.

La doar cateva ore de la terminarea ultimului examen eram in masina si ma indreptam spre iesirea din Bucuresti. Am plecat la tara, loc in care ma aflu si acum. Nu, nu am venit la bunici si nici nu am venit sa stau. Insa sunt fericita ca pot sa fiu cu ai mei si mai ales sa ii ajut. Stiu ca asta ii bucura nespus de mult si ca mai mult sau mai putin asta ii face sa fie si ei destul de fericiti: ca inca mai suntem langa ei, noi copiii lor.

E iulie abia si am in fata 3 luni (sau ma rog imi raman doar 2 ca una o sa stau pe la tara cu ai mei) in care nu stiu ce o sa fac si mai ales cu cine. Dar daca stau sa ma gandesc nu imi trebuie sa plec nicaieri, in nici o tara straina, daca am langa mine acelesi persoane deosebite din viata mea.

Am invatat de curand ca nu imi trebuie sa fiu in locuri selecte sau in destinatii exotice pentru a ma bucura de timpul liber. Imi este mai mult decat sufiecient sa fiu cu persoanele dragi mie, cu prietenii sau cu prietenii sau cu toti odata si ma simt bine. Nu imi trebuie sa cheltui bani sau sa ma fac ca ma distrez in prezenta unor oameni care si ei se fac ca se distreaza cu mine si se imbata ca animalele (si baietii si fetele).

Sunt la tara iar pentru cei carora li se face dor de mine ma pot vizita oricand