Amintiri

Intamplator, sau poate nu, am ajuns in locul in care pentru prima data am simtit mangaierile tale pe corpul meu plin de dorinta. Mi-au revenit in minte acele momente in care pentru prima data simteam ca nu imi doresc altceva decat sa te simt, ca nu imi doresc altceva decat sa fiu a ta, pentru prima data. Mi-am adus aminte fiecare clipa si fiecare traire pe care atunci am avut-o  m-a facut sa simt fiori de placere, sa ma simt ca si cum m-as fi intorc in trecut si as mai fi trecut inca o data prin acele momente. Insa brusc mi-am dat seama ca nu esti langa mine si ca sunt singura. Mi-at dat seama ca acum tot ceea ce am sunt amintirile mele legate de tine si mai presus de asta ceea ce eu simt pentru tine. Dar in timp am invatat sa traiesc doar cu amintirile si sa ma multumesc cu faptul ca stiu mai mult sau mai putin ca si tu te gandesti la mine si ca poate si tu simti ceea ce eu simt pentru tine. Nu stiu… In fiecare zi incerc sa imi imaginez ce faci, cum iti merge, pe unde esti dar probabil ca ceea ce am eu in minte nu coincide cu ceea ce faci tu in realitate… Gandurile mele sunt departe si intotdeauna au un aer pozitiv dar din pacate nu totul in viata este asa si nu stiu cat de bine iti este tie. Ar fi mai mult decat frumos dca tu ai fi cu adevarat fericit, asta m-ar face intr-o oarecare masura si pe mine fericita…