O camera obscura

Este singura intr-o camera in care a mai fost de atatea ori. Dar acum este altceva, este singura, nu mai este asa cum a fost de atatea ori, cu el. Este singura si acum camera care atunci i se parea neincapatoare i se pare atat de mare. Soarele patrunde timid prin ferestrele mari dar cu toate astea ei i se pare ca fiind cea mai obscura camera. Fiecare sunet, oricat de mic, i se pare ca o apasa pe creier si ca orice umbra pe care o vede se transforma in cele mai infricosatoare temeri ale ei. Se aseaza in colt cu genunchii stransi la piept si incearca sa isi aduca aminte toate clipele frumoase petrecute in acest loc. Stie ca ceea ce a fost nu va mai fi si ca dinc cauza ei toate acele momente placute s-au stins. Acum totul s-a transformat intr-o camera obscura in care nimeni nu va mai intra. Nu i-au mai ramas decat amintirile si tot ceea ce il lega de el. O singura dorinta mai are. Sa fi avut ocazia sa ii spuna ca ii pare rau ca a stricat ceea ce a fost pentru ea perioada cea mai frumoasa. Lacrimi fierbinti incep sa ii curga pe obrajii palizi. Deodata camera se lumineaza si usa se deschide sfios… Este el care s-a intors hotarat sa ii mai dea o sansa celei care i-a daruit cele mai frumoase clipe. Cuvintele nu isi mai au rostul si privirile lor fac mai mult decat o intreaga explicatie. Stau asa minute in sir… fara ca vreunul dintre ei sa spuna ceva… Nu se astepta sa mai vina clipa in care sa ii poata spune cat de mult regreta ceea ce a facut si ca ii pare rau, insa pe el nu il intereseaza si tot ceea ce vrea este sa fie din nou cu ea…

Un zgomot puternic perturba brusc linistea ce pana acum domina aceasta camera. Tuna si fulgera si o furtuna puternica isi anunta venirea. Fata isi ridica capul din palme si isi da seama ca nu a fost decat un vis, el nu s-a intors la ea si nici nu o va face. Va trebui sa se obisnuiasca sa traisca fara el si sa spere ca la un moment dat el va reusi macar sa o ierte pentru ceea ce a facut.