Mi-e frica sa nu te pierd dar cu toate astea nu te-am avut niciodata. Imi este frica sa ma gandesc cum ar fi viata mea fara tine desi concret nu te-am avut langa mine si nici nu te am. Mi-e frica de fapt sa ma gandesc cum ar fi sa stiu ca nu mai existi deloc in viata mea, in gandul meu, in inima mea. Acolo ai fost mereu si vei fi mereu. Cu gandul la tine orice zi proasta trece mai repede si orice pata de tristete se transforma intr-un zambet intr-o clipita. Stiu ca te gandesti la mine si mai stiu ca ma iubesti dar nu stiu unde esti. Imi este frica sa nu vina ziua in care sa imi dau seama ca m-ai uitat si ca gandul tau este la altcineva. Dar daca asta ar insemna ca tu sa fi fericit atunci nu as fi pe deplin nefericita. Poate ca la un moment dat fericirea ta ar insemna nefericirea mea dar asta nu conteaza, pentru c aeu nu contez. Important este ca tu sa fi fericit, asta conteaza pentru mine. Normal ca imi doresc ca fericirea ta sa fie alaturi de mine, normal ca vreau sa fiu fericita cu tine… dar cateodata ma intreb, atunci cand stau in pat si ma gandesc la tine, daca o sa vina acea clipa in care chiar o sa fim impreuna. Mi-e frica sa te pierd, dar cu toate astea sunt sigura ca niciodata nu o sa pierd imaginea pe care tu o ai in sufletul meu, ceea ce tu insemni pentru mine.
Imi e frica… dar oare te-am avut vreodata??
