Am fost zilele astea la munte si aproape uitasem cum este sa stai in natura, sa ai de jur imprejur altceva decat masini si cladiri din beton. Uitasem cum arata niste case vechi dar care emana atata liniste. Imi era dor de mirosul de brad (amestecat cu miros de balegar :)) ). Imi era liniste sa aud susurul apei si cantecul pasarelelor. Imi era dor sa fiu undeva unde este liniste, atat de liniste incat sa imi pot auzi gandurile si sa pot pune in ordine sentimentele mele si gandurile care in ultima vreme au umblat cam haotic prin capul meu. Imi pare rau doar ca au fost 3 zile si nu mai mult si imi mai pare rau ca nu am fost mai des acolo unde mi-am petrecut o mare parte din copilarie. Este placut sa revezi locuri unde ai petrecut atatea clipe frumoase alaturi de persoane dragi, unde ai ras cand porcu alerga pe cineva :)), unde m-am jucat in fan si m-au alergat oamenii ca le calcam iarba. Abia astept sa mai merg acolo sa fiu iar in locurile in care natura este un tovaras de joaca pentru mine.

Your response: