Plouă

….. şi fiecare picătură o simt ca şi cum ar fi o lacrimă pe obrazul meu. Cu toate astea nu plâng, dar nu pentru că nu aş fi supărată, ci pentru că în acest moment nici lacrimile nu mă mai ascultă. Vremea asta mohorâtă, pe lângă somnul continuu pe care mi-l da, m-a făcut să stau pe gânduri. Mi-au venit în minte tot felul de chestii, lucruri pe care credeam că le-am uitat, întâmplări care s-au consumat, persoane pe care nu le-am mai văzut de multă vreme sau pe care le-am văzut o singură data. Am încercat să îmi dau seama ce anume aş vrea să fac în viaţă, dacă mi-ar plăcea să urmez cariera spre care mă îndreaptă facultatea pe care o urmez. Mi-am dat seamă că îmi place ce fac şi că mă atrage prin faptul că ajungi, prin această carieră, să creezi ceva, să laşi ceva palpabil în urmă ta (la cariera de inginer constructor mă refer). M-am gândit la toate persoanele care în zilele astea se învârt în jurul meu şi care mai mult sau mai puţin fac parte din viaţa mea şi am încercat să îmi dau seama atât de sentimentele mele cât şi de ceea ce vor ele de la mine. Apoi mi-am dat seamă că zicala “sare de unde nici nu te-aştepţi” are ceva sâmbure de adevăr în ea şi că unele persoane la care poate nu mă aşteptăm ţin la mine ceva mai mult decât aş fi crezut (asta şi pentru că uneori am impresia că nimenu nu ţine la mine ). M-am mai gândit la frăţiorul meu cu care mă mândresc (“frăţior”, că are 25 de ani aproape) şi la faptul că mă bucur pentru el super mult că şi-a găsit un super job şi face ce îi place (programare, baze de date… ceva pe acolo prin domeniu) şi aş vrea să ajung şi eu să fac ce îmi plăce. Am mai realizat cât de mult se chinuie părinţii noştri pentru ca noi, copiii lor să avem tot ce ne dorim şi să ne fie cât mai bine (asta am realizat-o de mai de mult dar mi-a venit acum iar în minte când îi văd cum se agită acum cu renovarea casei) şi aş vrea tare mult să îi pot ajuta şi eu la un moment dat pe ei. Pe lângă toate aceste gânduri am mai avut şi alte gânduri care nu cred că se pot spune, sau mă rog nu cred că interesează sau ar trebui să intereseze pe cineva.

Aşa că până la urmă deşi ne ferim de ea, este bună şi ea de ceva (ploaia)… sau cel puţin a fost pentru mine, că am reuşit să îmi mai pun ordine în gânduri, să îmi dau seama ce vreau, ce simt, ce am.