Una alba, una neagra

ciudata mai sunt si eu cateodata dar se pare ca oboseala isi spune uneori cuvantul. Este greu pentru ca atunci cand nu mai pot chiar nu mai pot si dau pe afara ca sa zic asa.  Ina pana la urma trece si ma trezesc a doua zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu as fi crezut ca o discutie cu o anumita persoana m-ar fi putut face sa ma calmez dar din fericire asa este.

Sincer ieri nu imi era prea bine… eram chiar aiurea si prost dispusa, eram chiar varza daca se poate spune si nu mi-a trebuit mult ca sa si plang insa  asa cum ziceam m-am calmat. Insa astazi m-am trezit binedispusa si imi dau seama ca sunt atat de fraiera cateodata si ma consum pentru ceva ce nu merita sau mai rau, pentru ceva ce exista doar in imaginatia mea. Dar na… poate ca daca as fi mereu cu zambetul pe buze ar fi cam monoton si cam plictisitor.

Tot ce trebuie sa fac acum este sa las timpul sa decida si de ce nu, poate chiar o sa fie bine nu?