Micile ironii ale vietii

Asta este titlul cartii pe care o citesc eu acum. Este o carte de Thomas Hardy si desi nu cuprinde decat mici povestiri, pe mine m-a pus pe ganduri. Dintr-o mica povestire mi-am dat seama ca de multe ori, din pacate, nu cei buni sunt cei rasplatiti si cei rai sunt cei care au parte de necazuri. Era o poveste care arata intr-o situatie oarecare cum persoana buna care nu voia decat sa ajute a murit intr-un accident stupid in care persoana pe care voia sa o ajute a supravietuit.

Din pacate asa este si in realitate. Nu mereu bineinteles, dar destul de des se intampla ca cei care poate nu merita sa aiba parte de mult mai multe decat cei care poate ar merita sau ar avea nevoie de ceva mai multe in viata. Partea rea este ca cei care au parte nu stiu sa aprecieze ceea ce au si nu stiu sa se multumeasca cu ceea ce au, mereu dorindu-si mai mult si mai mult.

Tot aici mai era o mica povestioara in care doi frati au facut tot ceea ce le statea in putere pentru a-si duce la bun sfarsit o dorinta apriga. Au ajuns pana la crima, dar asta nu le-a adus fericirea si desi au ajuns sa-si vada implinit visul cu toate eforturile posibile au realizat ca uneori este bine sa te multumesti cu ceea ce ai si sa iti dai seama unde trebuie sa te opresti cu staruintele si insistenetele in a avea ceea ce poate nu a fost dat sa ai.