In parc pentru a-mi usca lacrimile

Imi era dor sa ies din casa, sa ma plimb si sa uit de toate. Nu s-au indeplnit chiar toate dorintele mele,  pentru ca nu am putut sa uit chiar de toate pe care le am pe suflet. Imi este destul de greu sa las in urma chiar toate problemele, sau ma rog ceea ce am pe suflet. Si sincera sa fiu nu cred ca as fi fost prea bine daca nu as fi iesit ieri, daca as fi ramas in casa.

Mai mult sau mai putin ma simteam aiurea si imi venea sa plang. De ce, nu stiu nici eu. Pur si simplu simteam ca ceva ma apasa si ca nu pot controla ceea ce simt. De fapt cred ca stiu ce aveam si poate ca nu a fost nevoie de multe chestii ci doar de niste cuvinte.  Poate sunt eu prea fraiera si pun prea repede la suflet ceea ce mi se intampla si mai ales pun prea repede la suflet persoanele din jurul meu. Poate sunt eu prea fraiera si ma atasez de cei care nu merita, nu stiu. Oricum am cazut pe ganduri si mai mult sau mai putin m-a apasat.

Asa ca iesirea in parc mi-a facut bine si razad si vorbind despre altceva m-am facut ca uit de ceea ce simtea. M-a facut sa ma relaxez si sa fiu alaturi de persoane dragi mie.

As vrea sa pot sa ma plimb singura dar nu pot, nu imi face bine asa cum se zice. Se zice ca fiind doar cu tine gandesti altfel. Dar nu, mie imi face bine sa fiu cu cineva care sa ma faca sa rad, cel putin pe moment.

Asa ca hai mai des in parc … pentru ca am toate noptile ca sa plang si ca sa ma gandesc la ceea ce am pe suflet, nu imi mai trebuiesc si zilele.