Nu mai sunt de mult o fetita, cred ca din cauza anumitor circumstante m-am maturizat destul incat sa trec de stadiul de fetita alintata crescuta in puf. Insa nici o femeie nu ma consider, nu cred ca la cei aproape 21 de ani pot capata aceasta “titulatura”. Nu mi-am pus niciodata intrebarea asta, insa fara sa vreau mi-a venit in minte. Sunt lucruri pentru care ma consider prea mare, lucruri care poate nu mai sunt de mine, care tin de o persoana cu o varsta ceva mai mica. Insa totodata sunt prea mica pentru alte lucruri, sau poate ca sunt chestii care ma depasesc, pe care inca nu as putea sa le rezolv asa cum trebuie. Si atunci cum sunt? Inca sunt o pustoaica care nu stie ce vrea si care inca mai traieste in amintirile trecutului, sau sunt o fata care stie ce vrea si care a reusit sa treaca peste trecut, sa poata pasi in viitor fara sa ii pese de ceea ce a fost candva? Sunt momente in care mai vreau sa fiu mica si sa nu imi dau seama de lumea din jurul meu, sa nu imi dau seama de cum sunt cu adevarat cei din jurul meu, insa nu se poate, trebuie s ama pun cu picioarele pe pamant si sa imi dau seama ca trebuie sa imi asum anumite responsablitati si sa incep sa ma descur singura in anumite chestiuni. Insa chestia asta am facut-o de mult si poate prea devreme.
Si pana la urma, care este momentul in care devi femeie? Sau esti femeie atunci cand te consideri?Atunci cand crezi ca esti destul de matura incat sa nu mai fi considerata o fata??
A fost si probabil va fi inca multa vreme pentru mine o dilema…
