As vrea sa zbor

Cand soarele rasare, mai am o singura alinare, ca mai pot trai visand. Asta e tot ce mai am momentan, vise si iluzii, vise pe care unii au bucuria sa le spulbere si iluzii pe care unii fac din a mi le baga pe gat o mandire. Oare este atat de bine sa dai cuiva iluzii, sperante?Oare chiar atat de bine te simti atunci cand cineva chiar crede in tine si isi pune o speranta in tine? Atunci cand cineva chiar incepe sa tina la tine si tu nu faci altceva decat sa te joci, oare chiar atat de bine e?

Vreau sa zbor, sa ma duc undeva departe, sa pot uita, odata cu trecere timpului, tot ce am acum, sau mai bine zis toate visele si iluziile care mi se zbat prin cap si suflet. Vreau sa  zbor si sa iau cu mine doar ceea ce merita, dar oare ce merita? Oare ce merita sa iau cu mine undeva unde sa nu am in jurul meu doar persoane false si care nu fac altecav decat sa-si urmareasca interesul? Cateodata ma gandesc ca as vrea sa plec departe, sa fiu singura, sa incep totul de la zero, dar imi dau seama ca nu as putea sa ma descurc singura. Insa poate ca daca as fi pusa in aceasta situatie as gasi puterea necesara sa incerc sa imi fac o noua viata, noi prieteni. Asta nu inseamna ca cei pe care ii am ( nu multi) ii voi da deoparte. As gasi puterea sa merg mai departe asa cum o gasesc mereu dupa fiecare deziluzie si dezamagire de care am parte.

As vrea sa zbor, dar mai mult de atat as vrea sa stiu daca i-ar pasa cuiva de asta, daca asa ar realiza cineva ca imi duce lipsa. Asa se spune ca realizezi valoarea cuiva doar dupa ce acesta nu mai e langa tine si ca asta e intotdeauna prea tarziu. Oare asa ar fi si cu mine? Sau ar fi ceva ce nu ar afecta prea multa lume??