My life…

My life…. ce ciudat suna cateodata… si in acelasi timp este ciudat sa vorbesc despre viata mea, sau mai bine zis imi este greu pentru ca am impresia catepodata ca nu am despre ce sa vorbesc. Am 21 de ani (aproape) si totusi parca am trecut prin viata ca prin apa. Insa daca stau sa ma gandesc mai bine imi dau seama ca am ceva ce poate ma defineste sau poate ca cel putin imi face viata mult mai frumoasa. Am prieteni… nu multi insa cei pe care ii am imi sunt aproape. Mereu am avut impresia ca e bine sa ai multi prieteni ca nush ce…. dar mi-am dat seama, nu de mult ca si un prieten daca il ai si este aproape de tine atunci cand ai nevoie de el este mai mult decat sufiecient. Probabil ca nu este nevoie sa mai spun nume sau sa enumar insa perosanele in cauza se stiu si nu cred ca voi reusi vreodata sa le multumesc pentru tot ce a fost si pentru momentele frumoase si probabil ca nu voi putea vreodata sa imi cer scuze pentru greselile facute(oricine mai si greseste nu?)

Viata mea asta este… plina de nimic pana la urma insa sufletul meu este plin de sentimente frumoase pentru cei care au reusit sa fie alaturi de mine si de ce nu, si fata de cei care mi-au facut rau pentru ca asa am reusit sa invat unele lucruri…ca doar din greseli inveti si mai ales din suferinta, sau cel putin asa ar trebui.

Mi-am dat seama ca nu sunt suparata pe nimeni in momentul de fata, sunt doar suparata pe mine. Sunt dezamagita de ine insami. Nu pot sa cred ca sunt atat de naiva incat sa cred ca cineva chiar poate sa se uite la mine…. pana la urma asa a fost viata mea toata…si prbabil asa va fi mereu. Asta pentru ca am vrut sa imi fie bine si pentru ca inca mai sper sa fie asa…dar na…asta e o mica parte din mine inca mai crede ca o sa fie totul bine dar nu stiu cat va mai exista aceasta particica, pentru ca odata cu fiecare suferinta mai piere cate o bucatica….