Astia ne nebuni de au mers cu asa masini pe Transfagarasan…. si cu vitezele alea si mai si faceau drifturi…
Vreau si eu un astfel de acvariu. Tari rau japonezii astia, pe bune. Au reusit sa faca acvarii atat de mari incat sa bage in el rechini balena si alte milioane de vietati si in plus au mai si bagat un tanc de sardine care fac pe bradu. Da, ala din filmulet nu e un rechin balena, este un fel de delfin…
Si astia de la noi se chinuie sa faca un cacat de pasaj la basarab…
Am o senzatie ciudata, o senzatie de confuzie si ma roade si mai mult pentru ca nu stiu care este cauza. Sau poate ca stiu, dar nu vreau sa recunosc. Acum ceva vreme imi spunea cineva ca sunt puternica si ca daca vreau pot trece peste tot ceea ce imi iese in cale, dar acum nu mai cred, nu mai cred in nimic si in nimeni pentru ca ma doare mult prea tare tot ceea ce se intampla in jurul meu, tot ceea ce fac persoanele care imi sunt dragi, tot ceea ce ma afecteaza.
Dar inainte de toate si cel mai important, am unul din acele momente in care mai mult decat oricand imi este dor de tata… As vrea sa fie aici, sa vorbesc cu el, sa ma linisteasca si sa imi zica ca totul o sa fie bine… sa ii pot povesti de facultate, sa ii pot spune ca mi-am gasit pana la urma profesor indrumator, sa ma intrebe ce o sa fac si eu sa ii explic…. Da, el era singurul care chiar asculta ce ziceam eu referitor la facultate, pentru ca numai lui ii pasa si imi este dor de asta… imi este dor de mine, asa cum eram atunci cand eram cu el…
Dar dincolo de acest sentiment care ma face sa ma simt goala pe interior si care ma face sa nu mai stiu nici eu ce anume se ascunde acolo, sunt ocupata cu facultatea, ceea ce ma face ca macar cateva ore pe zi sa fiu cu mintea departe…
Toata agitatia asta care s-a produs in jurul meu, legata de gripa, de alegeri, ma face si pe mine agitata, chiar daca nu ma intereseaza si nu ma afecteaza cu nimic pentru ca nu cred in ceea ce apare la televizor si in toate stirile din presa. Dar ma agita si ma enerveaza… toti sunt stresati, toti se uita urat in jur si suspect in acelasi timp. Nici macar nu imi mai face placere sa ma plimb, cand vad ca toti sunt asa uraciosi si stresati. Presa, in loc sa ajaute oamenii, mai rau baga panica in ei.
Ma uit la sora mea, Ioana, care acum are 15 ani aproape si nu imi vine sa cred cat de repede poate trece timpul si cat de usor ne schimbam… Parca ieri urla pe aici pe langa mine si se dadea cu fundul de podea daca nu ii dadeam ce voia iar astazi este deja mare si se pregateste de balul bobocilor. S-a schimbat si imi este dor de ea, asa mica si urlatoare cum era. Si ma intreb daca si eu ma schimb la fel de usor ca si ea, de pe o zi pe alta, de la un an la altul…
Si ca sa puna capac la toate, aceasta surioara a mea, care ieri era cu suzeta in gura…. imi zice ca eu sunt un soarece de biblioteca, ca ea isi traieste viata 
) si ca eu nu sunt ca ea si ca fratele meu )… m-am amuzat copios oricum.
De ce exista confuzia? De ce nu poate sa fie totul clar, sa fie alb sau negru, sa nu existe nuante de gri?
Printre multele colectii pe care astia de pe la toate ziarele le-au tot scos pe piata, doar ca sa isi vanda ziarele, am obsevart cu placere 2 colectii care merita toti banii: una este cu pictori si una cu civilizatii. Nu mai stiu exact pe la ce ziare sunt… dar e interesant oricum si merita.
Adevarul e ca daca vrei sa cumperi un album de arta dintr-o librarie este mult prea scump si sa fim seriosi, cate persoane sunt dispuse sa dea milioane pe un album, cand poate abia reusesc sa isi plateasca ratele la casa. Asa, zic eu ca 13 lei nu este o suma extraordinara.
Iar cartile referitoare la civilizatii sunt interesante si poate nu orcine epasionat dar pentru 15 lei (eu le iau mai iesftin ca le iau de la un depozit cu reducere 
) merita. Asa ca felicitari celor care au facut aceste colectii… nu este o idee rea.
Rau e cu rau, dar mai rau e fara rau…
Cu fiecare vacanta peste care trec imi dau seama ca turismul tarii noastre scumpe este atat de prost dezvoltat. Dar cred ca problema este nu numai turismul ci mentalitatea in general.
Am fost undeva unde toata lumea se dedica acestui domeniu si din care toata lumea are de castigat. Toti traiesc din asta si pentru asta. Intr-adevar, poate ca si natura i-a ajutat si le-a dat aceste superbe peisaje si locuri in care ai impresia ca esti pe alta lume, dar ai stiut cum sa profite de ea.
Si la noi exista locuri de vis doar ca nu a stiu nimeni cum sa profite de ele, cum sa faca din aceste locuri ale noastre frumoase locuri in care sa vina lumea cu drag si sa devina locuri cunoscute nu doar pentru frumusete ci si pentru ospitalitatea gazdelor, pentru serviciile de aici si tot ceea ce inseamna turism.
Dar nu, noi am vandut tot ce se putea vinde, am ramas cu 2 3 castele care acum nici mobila nu mai au inauntru, cu cetati care nu au fost intretinute si acum au ramas doar niste cataroaie si asa mai departe. Ceea ce avem noi nici macar nu se poate numi turism, desi noi avem izvoare termale care ar fi putut deve foarte bine frumoase statiuni balneare, avem munti cu peisaje mirifice dar atat.
Ei pun suflet in tot ceea ce au si profita de fiecare stanca pe care o au. Pentru ei fiecare stanca are un nume si o poveste a ei, fiecare scorbura facuta intr-un munte are un nume si o poveste a ei. Nu stiu cat de adevarate sunt aceste povesti ale lor dar nu asta conteaza, ci faptul ca si-au dat interesul sa faca asta, sa creeze povesti pe langa darul pe care il au de la natura. Am plecat pe mare cu un vaporas nu neaparat mare, dar incapator pentru romanii care s-au decis sa isi petreaca concediul departe de tara. Ceea ce am vazut m-a impresionat si m-a socat in acelasi timp. Este ceva de vis si nu cred ca mi-as fi dorit ceva mai mult de la o vacanta. Dar acolo am intalnit la o terasa o doamna romanca care lucra ca si chelnarita dar si ca agent imobiliar. Bineinteles ca aceasta ne-a zis ca nu are ce sa mai caute in tara, de ce ar veni aici? Si pana la urma o inteleg, nici eu nu m-as mai intoarce.
In afara turismului, Grecia stie sa respecte si alte aspecte, alte daruri ale naturii. Am aflat cu stupoare ca pentru ei un maslin este sfant si ca cei care au astfel de terenuri pline de maslini nu au voie sa ii taie, este interzis prin lege si ca se poate taia doar daca se usuca sau pateste ceva, asta bineinteles cu aprobarea primariei prin constatari si asa mai departe. Am uitat sa mentionez ca probabil mai mult de trei sferturi din insula Corfu este acoperita de verdeata, de maslini si de alte plante.
La noi se taie paduri in nestire si nimeni nu zice nimic. Legea exista dar nimeni nu face nimic ca sa o puna in aplicare…
As vrea sa traiesc si eu intr-o tara in care sa vina turisti si care sa admire locatiile pregatite cu grija. Dar cred ca visez prea frumos si ca sa fac asta trebuie sa ma mut in alta tara.
Oricum va recomand cu caldura sa va duceti in Corfu, merita si nici nu este scump. De fapt la noi oricum este prea scump pentru ceea ce ni se ofera si mai scump decat in locuri mai frumoase. Asa ca duceti-va ca la noi nu se merita…
Probabil jumatate din tara stie cazul care a cutremurat toate canalele de stiri in ultimele zile, sau saptamani. Mi se pare ingrozitor ceea ce s-a intamplat si mai ingrozitoare mi se par comentariile aparute, gen “bine i-a facut, ca era tigan”. Nu conteaza ce rasa avea persoana respectiva, tot om era si ceea ce s-a intamplat tot crima e. Ciudat ce se poate intampla intr-o lume care se vrea a fi civilizata si avansata din orice punct de vedere. Din pacate insa acesta este doar unul din multele exemple de astfel de cazut din toata lumea…
Sursa: Stirile ProTv
Vara, cald tare. Toata lumea merge la mare. Numai ca eu m-am gandit ca aceasta tara minunata, Romania pe nume, mai are si alte frumuseti ale naturii de vazut, altele decat litoralul. M-am dus la munte, am vrut sa vad Balea Lac, sa pot zice ca imi e frig si sa inspir aer curat in plamani. Am avut parte de aproape toate lucrurile pe care mi le-am dorit, mai putin faza cu lacul. Nu l-am vazut pentru ca am trecut de ele fara sa ne dam seama. Nu, nu din prostie, ci datorita faptului ca era o ceata mult prea densa. Nu puteai vedea nici macar jumatate de metru in fata masinii, dar apai sa vezi unde sa opresti masina. Oricum, nu imi pare rau, a fost o senzatie mult prea frumoasa. Ceva de vis sa sti ca mergi pe langa ditai haul si ca nu vezi nici macar un metru in fata, pe unde sa mergi. Super
Dar pe langa acest mic detaliu, totul a fost frumos. Exista pana si o tanti acolo, aproape de varf, pana sa dam de ceata, care vindea inghetata.
Si m-am intalnit iar cu ursul, a doua oara vacanta asta, ceea ce ma face sa nu merg niciodata pe jos, la noi la munte, cel putin nu prin padure.
In rest totul este asa cum este scris in carti, peisajele pe care multi dintre scriitori nostri le-au descris si pe care le-au iubit. De jur imprejur numai munti si nimic altceva. Singurele sunete care se aud sunt cele date de vant si de susurul micilor firicele de apa care patrund curajoase printre stancile ce par a avea mii si mii de ani. Drumul pare un sarpe care apare si dispare dupa masivele muntoare iar varful muntelui este pierdut intr-un amestec de nori si ceata. Acum este soare iar un minut mai tarziu totul in jur este doar nori si picaturi mari de ploaie cad pe iarba de un verde doar acolo intalnit. Totul este asa frumos acolo… as vrea sa pot ajunge mai des acolo, dar din pacate traseul este deschis doar vreo 2 sau 3 luni pe an.
Si inca ceva, acolo inca mai era zapada, ceea ce inseamna ca inca mai pot spune, cel putin acolo, ca imi este frig, chiar daca acasa sunt 40 de grade Celsius. Am vrut sa merg cu cortul, dar ursul intalnit mi-a soptit parca ca acela este caminul lui si ca oamenii nu au ce cauta acolo, decat in vizita, decat fugitiv.
Pacat ca Romania nu stie sa isi vanda locurile si nu stie sa isi dezvolte turismul…
